“Programului national de promovare a medierii”

PROGRAMUL NATIONAL  DE PROMOVARE A MEDIERII” SE VA DESFASURA  AVAND LA BAZA URMATOARELE PRINCIPII:

1. Elaborarea, tiparirea si punerea la dispozitia asociatiilor profesionale de material publicitare pe suport de hartie, in numar suficient de mare pentru a putea fi promovata profesia. Matritele materialelor elaborate vor fi puse la dispozitie gratuit, in format electronic, in vederea suplimentarii materialelor pentru asociatiile implicate.

2. Efectuarea de clipuri publicitare si difuzarea lor pe posturi TV nationale pe o perioada de minim 6 luni, finantate din bugetul Consiliului de mediere. Clipurile publicitare vor fi puse la dispozitia asociatiilor profesionale doritoare pentru a fi difuzate in paralel si pe posturile TV locale. Pentru contractele de publicitate la nivel local, Consiliul de mediere cofinanteaza aceasta activitate in proportie de 20% din valoarea contractului.

3. Efectuarea de clipuri demonstrative ale unei medieri care vor fi postate pe internet, la sediile instantelor si va fi difuzat lunar, pe o perioada de 6 luni, la posturile de interes local;

4. Organizarea la nivel national si declararea unei zile ca “Zi nationala fara conflicte”;

5. Constituirea Bibliotecii mediatorului;

6. Constituirea unei Tabere de vara a mediatorilor;

7. Incheierea, in cel mai scurt timp, de protocoale cu toate Curtile de Apel.

8. Elaborarea, impreuna cu MJ si CSM, a unui proiect privind modul derecomandare a medierii de catre magistrati.

9. Obtinerea, in masura posibilitatilor instantelor, de spatii la sediul acestora in vederea exercitarii activitatii de informare gratuita.

10. Incheierea de protocoale de colaborare cu Asociatiile profesionale in vederea dezvoltarii de proiecte privind medierea.

11. Organizarea, in comun cu asociatiile partenere, de conferinte si alte evenimente cu impact la public in vederea cresterii si popularizarii medierii la nivel local.

12. Elaborarea, singular sau in parteneriat, de proiecte europene in scopul cresterii notorietatii medierii.

Dorin Valeriu BADULESCU,

PRESEDINTE

Mediator judiciar -Mediator juridic

Mediatorul, în multe dintre situatii nu este jurist, astfel ca, în ceea ce privestelegalitatea acordului, mediatorul are numai obligatia de a îndruma partile în conditiile art. 59 din Lege.
Prin urmare, mediatorul nu poarta raspunderea legalitaii acordului de mediere.De aceea, în aceste situatii, se va putea cere o consiliere juridica în vederea întocmirii acordului sau partile pot supune acordul, în vederea controlului de legalitate, fie instantei, fie notarului, dupa caz. Desigur ca nimic nu opreste unbirou de mediere sa ofere consultanta juridica, încheind în acest sens un contract de colaborare cu un jurist, cabinet de avocat, etc.

Totusi, în opinia mea, în acele situatii în care partile aleg un mediator care are si pregatire juridica (suficient sa fie absolvent de drept), luând în considerare si acest aspect privind pregatirea (alegerea devenind intuitu personae) apreciez caîn aceasta ipoteza mediatorul va putea da sfaturi pertinente partilor cu privire la întocmirea acordului de mediere, angajându-si astfel si raspunderea.

De fapt, mediatorul, la cererea partilor, va intocmi el acordul de mediere dar, in acest caz, el nu mai poate face abstractie de pregatirea sa juridica. Mai mult decat atat, legea arata, la art. 58 alin. 2, in mod expres faptul ca „Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice ...”. Ca atare, ma voi folosi de cunostintele mele juridice pentru a respecta intru totul legea.

Mentionez faptul ca legea prevede posibilitatea ca mediatorul sa intocmeasca elacordul de mediere. La art. 58, alin 1, teza a doua (asa cum a fost modificat prin Legea 370/2010) „De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia situatiilor in care partile si mediatorul convin altfel." 

In plus, atrag atentia asupra faptului ca pregatirea juridica a mediatorului este utila numai la intocmirea acordului de mediere si nu in cadrul procesului efectiv de mediere, in gasirea solutiilor.

Un proiect de lege impune medierea ca procedura prealabila obligatorie pe anumite litigii

In timp ce avocatura isi consolideaza caracterul de profesie de “casta” prin inventarea a tot felul de teste care sa tina candidatii la portile barourilor,medierea devine, pe zi ce trece, o alternativa tot viabila la roba de avocat si salile de judecata.

Accesul in bransa nu costa decat 1000 de euro, adica pretul celor 80 de ore de curs in care expertii predau invataceilor tehnicile medierii, motiv pentru care multi absolventi de Drept, dar si fosti politisti, vamesi, notari si magistrati au renuntat la perspectiva de a intra in barou si si-au deschis propriile cabinete de mediatori.

“Dupa absolvirea facultatii de Drept, m-am prezentat doi ani consecutiv la examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii. Visam sa ma fac judecator. Am picat cu nota mare, dar asta nu mai conteaza atunci cand te vezi sub linia admisilor. Asa ca m-am gandit foarte serios si o sa fac cursul de mediatori. Este o profesie in plina afirmare, iar oamenii o sa descopere, treptat, avantajele acestei solutii de rezolvare a litigiilor. Plus ca pretul acreditarii este unul destul de scazut in comparatie cu cheltuielile presupuse de admiterea in barou”, spune Lucian Creteanu, absolvent tomnatic al Facultatii de Drept si Administratie Publica.

“Legitimatia” de mediator costa doar 1.000 de euro

Potrivit statisticilor de pe site-ul Consiliului de Mediere, in judetul Timis au dobandit titlul de mediator un numar de 45 de persoane, majoritatea prestand aceasta activitate in paralel cu joburile de baza.

Printre mediatori regasim nume importante de fosti politisti, cum sunt comisarul sef in rezerva Constantin Daminescu, fostul sef al Directiei Politiei de Frontiera Timisoara, sau comisarul sef in rezerva Ilie Bertea, fostul sef al Politiei Municipiului Timisoara, dar si fosti judecatori, respectiv Ion Graur, fostul sef al Sectiei Civile din cadrul Curtii de Apel Timisoara, actuali notari publici, cum este Ana Claici, fosti jurnalisti, in persoana Cristinei Miat, dar si actuali lucratori vamali, precum Emil Craciunoiu sau Antonela Antonescu.

Tot din breasla mediatorilor face parte si Dinu Calin, arestat si trimis in judecata in scandalul de coruptie in care a fost implicata Gabriela Ionescu, fostul director executiv adjunct al Directiei Generale a Finantelor Publice Timis. Implicat activ in aceasta profesie, Ilie Bertea spune ca si-a recuperat investitia in curs si dotarea biroului din primele cateva medieri, iar acum este cu “casa” pe plus.

“Este o profesie de viitor, chiar daca oamenii inca nu au incredere deplina in mediatori. Faptul ca inainte am fost politist ma ajuta foarte mult, mai cu seama ca am urmat si cursurile de negociatori in situatii de criza al FBI. Dupa numarul de cazuri rezolvate, cred ca ma clasez printre primii 20 de mediatori din tara, motiv pentru care am fost chemat sa vorbesc despre aceasta profesie in mai multe orase. De asemenea, am facut parte din colectivul de specialisti care au lucrat impreuna cu deputatul PNL Alina Gorghiu la proiectul de lege prin care medierea sa devina obligatorie in anumite cazuri”, ne-a declarat Ilie Bertea.

Fostul politist a considerat ca figura sa este prea agresiva pentru imaginea blanda a mediatorului etalon, motiv pentru care a renuntat la… mustata. in afara de cresterea constanta a numarului de mediatori, dezvoltarea acestei profesii poate fi conturata si prin numarul acordurilor de mediere incuviintate prin hotarari judecatoresti. Daca in 2010, la nivelul tuturor curtilor de apel din tara, au existat doar 258 de astfel de acorduri, in 2011 numarul acestora a trecut de 1.000.

“Marea noutate a acestui proiect de lege este legata de impunereamedierii ca procedura prealabila obligatorie pe anumite tipuri de litigii. De exemplu, in domeniul Protectiei consumatorului, in materia Dreptului familiei, cauzele de malpraxis, litigii de munca civile si comerciale a caror valoare este sub 50.000 de lei, si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila”, spune deputalul PNL Alina Gorghiu, autoarea unui proiect de modificare a Legii 192/2006 care, in cazul in care va fi adoptat, va indrepta catre cabinetele mediatorilor peste un milion de litigii pe an…

Kofi Annan, un mediator amabil si tenace

Un mediator pe prima pagina a ziarelor  ? Kofi Annan, însarcinat joi de ONU si Liga Araba cu o mediere a crizei siriene, va avea nevoie de toata tenacitatea sa curtenitoare si de experienta sa de zece ani la sefia Organizatiei Natiunilor Unite pentru a pune capat celor 11 luni de violente.

Acest diplomat ghanez în vârsta de 73 de ani, cu o voce blânda, uneori soptita, este în prezent singurul secretar general al ONU, post pe care l-a ocupat în perioada 1997-2006, care provine din interiorul organizatiei, pentru care a muncit timp de 35 de ani.

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace din 2001 tocmai a fost desemnat de catre succesorul sau la conducerea ONU, Ban Ki-moon, si de catre secretarul general al Ligii Arabe Nabil el-Arabi ca emisar al celor doua organizatii pentru Siria, unde reprimarea unei revolte populare s-a soldat cu mii de morti din martie 2011 si pâna în prezent.

"Pentru acest tip de misiuni", explica James Traub, unul dintre biografii sai, "alegerea lui Kofi Annan este întru totul logica". "El are un adevarat dar al persuasiunii, iar comportamentul sau este atât de linistit si amabil încât interlocutorii sai îl cred slab, în timp ce el nu este, de fapt, orbit de ego-ul sau", adauga acesta.

În opinia lui Traub, Kofi Annan utilizeaza ca "un strateg" aceasta modestie, pentru a-i convinge pe interlocutorii sai "sa faca concesii pe care nu le-ar fi facut într-un cadru mai conflictual".

Nu exista personalitati mai contrastante ca cea a lui Kofi Annan si Richard Holbrooke. Cu toate acestea, flamboaiantul diplomat american, negociatorul Acordurilor de la Dayton privind Bosnia, l-a calificat în 2001 drept "cel mai bun secretar general din istoria Natiunilor Unite".

În octombrie 2001, Kofi Annan obtinea, împreuna cu ONU, Premiul Nobel pentru Pace.

În cei zece ani cât s-a aflat la conducerea ONU, ghanezul a contribuit la amplificarea prestigiului institutiei. Însa cel de-al doilea mandat al sau a fost afectat de scandalul cu privire la programul "Petrol contra hrana" din Irak, în 2005, si de cazuri de coruptie în cadrul administratiei organizatiei.

Dincolo de problemele interne ale ONU, Annan s-a opus în mod public Razboiului din Irak, pe care l-a calificat drept ilegal, deoarece a fost decis în afara cadrului ONU.

Sub conducerea sa, summitul Mileniului a permis luarea unor angajamente colective vizând, pâna în 2015, reducerea cu jumatate a nivelului saraciei.

Dupa plecarea sa de la ONU în 2006, încercarile sale de a se implica în diverse dosare complexe ca cele privind Kenya, Coasta de Fildes sau încalzirea climatica au avut diferiti sorti de izbânda.

În Kenya, Annan a actionat în vederea unei încetari a violentelor care au urmat alegerilor prezidentiale contestate din decembrie 2007, soldate cu peste 1.500 de morti.

Însa în Coasta de Fildes, Grupul Înteleptilor - numiti si Elders (Batrâni) - din care a facut parte alaturi de sud-africanul Desmond Tutu si americanul Jimmy Carter nu a reusit sa îl convinga pe Laurent Gbagbo sa respecte verdictul urnelor.

În 2007, Kofi Annan a fondat la Geneva, unde s-a instalat, "Forumul Umanitar Mondial", care avea ambitia sa mobilizeze guvernele si marile întreprinderi cu scopul de a gestiona consecintele schimbarilor climatice. Prabusindu-se sub datorii, Forumul a fost nevoit sa îsi închida usile trei ani mai târziu.

Mediator Mustateanu

Mediation

Mediation, as used in law, is a form of alternative dispute resolution (ADR), a way of resolving disputes between two or more parties. A third party, the mediator, assists the parties tonegotiate their own settlement (facilitative mediation). In some cases, mediators may express a view on what might be a fair or reasonable settlement, generally where all the parties agree that the mediator may do so (evaluative mediation).

Mediation has a structure, timetable and dynamics that "ordinary" negotiation lacks. The process is private and confidential. The presence of a mediator is the key distinguishing feature of the process. There may be no obligation to go to mediation, but in some cases, any settlement agreement signed by the parties to a dispute will be binding on them.

Mediators use various techniques to open, or improve, dialogue between disputants, aiming to help the parties reach an agreement (with concrete effects) on the disputed matter. Much depends on the mediator's skill and training. The mediator must be wholly impartial. Disputants may use mediation in a variety of disputes, such as commercial, legal, diplomatic, workplace, community and family matters. A third-party representative may contract andmediate between (say) unions and corporations. When a workers’ union goes on strike, a dispute takes place, the parties may agree to a third party to settle a contract or agreement between the union and the corporation.

History of mediation

The activity of mediation in itself appeared in very ancient times. Historians presume early cases in Phoenician commerce (but suppose its use in Babylon, too). The practice developed in Ancient Greece (which knew the non-maritalmediator as a proxenetas), then in Romancivilization, (Roman law, starting from Justinian's Digest of 530 - 533 CE) recognized mediation. The Romans called mediators by a variety of names, including internuncius, medium, intercessor, philantropus, interpolator, conciliator, interlocutor, interpres, and finallymediator.

Some cultures regarded the mediator as a sacred figure, worthy of particular respect; and the role partly overlapped with that of traditional wise men or tribal chief. Members of peaceful communities frequently brought disputes before local leaders or wise men to resolve local conflicts. This peaceful method of resolving conflicts was particularly prevalent in communities of Confucians and Buddists.^[2]    

Mediation and conciliation

"Conciliation" sometimes serves as an umbrella-term that covers all mediation and facilitative and advisory dispute-resolution processes.Neither process determines an outcome, and both share many similarities. For example, both processes involve a neutral third-party who has no enforcing powers.

One significant difference between conciliation and mediation lies in the fact that conciliators possess expert knowledge of the domain in which they conciliate. The conciliator can make suggestions for settlement terms and can give advice on the subject-matter. Conciliators may also use their role to actively encourage the parties to come to a resolution. In certain types of dispute the conciliator has a duty to provide legal information. This helps any agreement reached to comply with any relevant statutory framework pertaining to the dispute. Therefore conciliation may include an advisory aspect.

Mediation works purely facilitative: the practitioner has no advisory role. Instead, a mediator seeks to help parties to develop a shared understanding of the conflict and to work toward building a practical and lasting resolution.

Several different styles of mediation exist: evaluative, facilitative, and transformative. Evaluative mediation has somewhat of an advisory role in that its practitioners evaluate the strengths and weaknesses of each side's argument should they go to court; whereas facilitative mediators andtransformative mediators do not do this.

Furthermore, the definitions of mediation used by the different styles ofmediation differ in that evaluative mediation has the main drive and goal of settlement, while transformative mediation, in contrast, looks at conflict as a crisis in communication and seeks to help resolve the conflict, thereby allowing people to feel empowered in themselves and better about each other. The agreement that arises from this type of mediation occurs as a natural outcome of the resolution of conflict.

Both mediation and conciliation serve to identify the disputed issues and to generate options that help disputants reach a mutually-satisfactory resolution. They both offer relatively flexible processes; and any settlement reached should have the agreement of all parties. This contrasts with litigation, which normally settles the dispute in favour of the party with the strongest legal argument. In-between the two operates collaborative law, which uses a facilitative process where each party has counsel.

Mediation and Counselling

 A counsellor generally uses therapeutic techniques. Some – such as a particular line of questioning – may be useful in mediation. But the role of the counsellor differs from the role of the mediator. The list below is not exhaustive but it gives an indication of important distinctions between the work of mediators and counsellors.

• A mediator aims for clear agreement between the participants as to how they will deal with specific issues. A counsellor is more concerned with the parties gaining a better self-understanding of their individual behaviour
• A mediator, while acknowledging a person’s feelings, does not explore them in any depth. A counsellor is fundamentally concerned about how people feel about a range of relevant experiences
• A mediator is focused upon how people would like to see things in the future rather than a detailed analysis of past events. A counsellor may find it necessary to explore a person’s past in detail to bring out into the open the origins and the patterns of a person’s beliefs and behaviour
• A mediator controls the process but does not overtly try to influence the participants or the actual outcome. A counsellor often takes an intentional role in the process, seeking to influence the parties to move in a particular direction or look at certain issues
• A mediator relies on both parties being present so they can negotiate, usually face-to-face. A counsellor does not necessarily see both parties at the same time.
• A mediator is required to be neutral. A counsellor may play a more supportive role, where appropriate.
• Mediation requires both parties to be willing to negotiate. Counselling may work with one party even if the other is not ready or willing for change.
• Mediation is a structured process that is usually restricted to one or a few sessions. Counselling tends to be more ongoing, depending upon a person’s needs and progress.

• Why choose mediation

  Several reasons exist for choosing mediation over other channels of dispute resolution (such as those involving attorneys and courts).
  

  • Parties to a dispute may choose mediation as (often) a less expensive route to follow for dispute resolution. While a mediatormay charge a fee comparable to that of an attorney, the mediation process generally takes much less time than moving a case through standard legal channels. While a case in the hands of a lawyer or filed in court may take months or even years to resolve, a case in mediation usually achieves a resolution in a matter of hours. Taking less time means expending less money on hourly fees and costs.

  • Mediation offers a confidential process. While court hearings of cases happen in public, whatever happens in mediation remains strictly confidential. No one but the parties to the dispute and the mediator(s) know what has gone on in the mediation forum. In fact,confidentiality in mediation has such importance that in most cases the legal system cannot force a mediator to testify in court as to the content or progress of mediation. Many mediators actually destroy their notes taken during a mediation once that mediationhas finished. The only exceptions to such strict confidentiality usually involve child abuse or actual or threatened criminal acts.

  • Mediation offers multiple and flexible possibilities for resolving a dispute and for the control the parties have over the resolution. In a case filed in court, the parties will obtain a resolution, but a resolution thrust upon the parties by the judge or jury. The result probably will leave neither party to the dispute totally happy. Inmediation, on the other hand, the parties have control over the resolution, and the resolution can be unique to the dispute. Often, solutions developed by the parties are ones that a judge or jury could not provide. Thus, mediation is more likely to produce a result that is mutually agreeable, or win/win, for the parties. And because the result is attained by the parties working together and is mutually agreeable, the compliance with the mediatedagreement is usually high. This also results in less costs, because the parties do not have to seek out the aid of an attorney to force compliance with the agreement. The mediated agreement is, however, fully enforceable in a court of law.

  • The mediation process consists of a mutual endeavor. Unlike in negotiations (where parties are often entrenched in their positions), parties to a mediation usually seek out mediationbecause they are ready to work toward a resolution to their dispute. The mere fact that parties are willing to mediate in most circumstances means that they are ready to "move" their position. Since both parties are willing to work toward resolving the case, they are more likely to work with one another than against one another. The parties thus are amenable to understanding the other party's side and work on underlying issues to the dispute. This has the added benefit of often preserving the relationship the parties had before the dispute.

  • Finally, but certainly not least, and as mentioned earlier in this article, the mediation takes place with the aid of a mediator who is a neutral third party. A good mediator is trained in conflict resolution and in working with difficult situations. The goodmediator is likely to work as much with the emotional aspects and relationship aspects of a case as he or she is to work on the "topical" issues of the matter. The mediator, as a neutral, gives no legal advice, but guides the parties through the problem solving process. The mediator may or may not suggest alternative solutions to the dispute. Whether he or she offers advice or not, thetrained mediator helps the parties think "outside of the box" for possible solutions to the dispute, thus enabling the parties to find the avenue to dispute resolution that suits them best.

  Early neutral evaluation and mediation

  The technique of early neutral evaluation (ENE) provides early focus in complex commercial disputes, and — based on that focus — offers a basis for sensible case-management or a suggested resolution of the entire case in its very early stages.
  In early neutral evaluation, an evaluator acts as a neutral person to assess the strengths and weaknesses of each of the parties and to discuss the same with parties jointly or in caucuses, so that parties gain awareness (via independent evaluation) of the merits of their case. In the case of mediation, solutions normally emerge from the parties themselves and mediators endeavour to find the most acceptable solution by bridging gaps between the parties.
  Parties generally call on a senior counsel or on a panel with expertise and experience in the subject-matter under dispute in order to conduct ENE. One refers to such persons as "evaluators" or as "neutral persons".
  

  Mediator education and training

  Suitable education and training for mediators becomes a complex issue — largely due to the breadth of areas which may call on mediation as a means of dispute-resolution. Debate ensues on what constitutes adequate training on the principles of mediation as well as what personal attributes an individual needs in order to effectively carry out a mediator's role.
  The educational requirements for accreditation as a mediator differ between accrediting groups and from country to country. In some cases legislation mandates these requirements; while in others professional bodies impose standards and applicants must comply prior to becoming accredited by them. Many US universities offer graduate studies in mediation, culminating in the PhD or DMed degrees.
  In Australia, for example, professionals wanting to practice in the area of family law must have tertiary qualifications in law or in social science, undertake 5 days training in mediation and engage in at least 10 hours of supervised mediation. Furthermore, they must also undertake 12 hours of mediation-education or training every 12 months.
  Other institutions offer units in mediation across a number of disciplines such as law, social science, business and the humanities. In Australia not all fields of mediation-work require academic qualifications, as some deal more with practical skills rather than with theoretical knowledge: to this end membership-organizations provide training-courses to further the adoption and practice of mediation. Internationally a similar approach to the training of mediators is taken by organizations such as the Centre for Effective Dispute Resolution.
  There are no legislated national or international standards on the level of education that apply to all mediation practitioner’s organizations. However, organizations such as the National Alternative Dispute Resolution Advisory Council (NADRAC) in Australia continue to advocate for a wide scope on such issues. Other systems apply in other jurisdictions such as Germany, which advocates a higher level of educational qualification for practitioners of mediation.
  

  Mediator codes of conduct

  The application of a code of conduct to the practice of mediation becomes problematic — due in part to the diverse number and type of practitioners in the field. A tendency exists for professional societies to develop their own codes of conduct, which apply to their own members.Examples of this in Australia include the mediation codes of conduct developed by the Law Societies of South Australia and Western Australia and those developed by organisations such as Institute of Arbitrators & Mediators Australia (IAMA) and LEADR for use by their members. Other organizations such as the American Center for Conflict Resolution Institute ([www.accri.org]) have developed both classroom and distance learning courses which subscribe to its mission of promoting peace through education. The CPR/Georgetown Ethics Commission (www.cpradr.org), the Mediation Forum of the Union International des Avocats, and the European Commission have also promulgated codes of conduct for mediators.
  Writers in the field of mediation normally espouse a code of conduct that mirrors the underlying principles of the mediation process. In this respect some of the most common aspects of a mediator codes of conduct include:
  

  • a commitment to inform participants as to the process ofmediation.
  • the need to adopt a neutral stance towards all parties to the mediation, revealing any potential conflicts of interest.
  • the requirement for a mediator to conduct the mediation in an impartial manner
  • within the bounds of the legal framework under which themediation is undertaken any information gained by the mediators should be treated as confidential.
  • mediators should be mindful of the psychological and physical wellbeing of all the mediations participants.
  • mediators should not offer legal advice, rather they should direct participants to appropriate sources for the provision of any advice they might need.
  • mediators should seek to maintain their skills by engaging in ongoing training in the mediation process.
  • mediators should practise only in those fields in which they have expertise gained by their own experience or training.

  In France, professional mediators have created an organization to develop a rational approach to conflict resolution. This approach is based on a scientific definition of a person and a conflict. It helps to develop a structured process of mediation interviews and meetings of the parties. Technology mediators are particularly advanced in terms of accompanying changes induced by the dynamics of conflict. Mediatorshave adopted a code of ethics which provides the protagonists guarantees professionalism.
  
  

  Accreditation of ADR in Australia

  The National Mediator Accreditation System (NMAS) commenced operation on 1 January 2008. It is an industry based scheme which relies on voluntary compliance by mediator organisations that agree to accredit mediators in accordance with the requisite standards.
  ADR practitioners recognize that mediators (as distinct from arbitrators or conciliators) need to be recognized as having professional accreditations the most. There are a range of organizations within Australia that do have extensive and comprehensive accreditations formediators but people that use mediation are unsure as to what level of accreditation is required for the quality of service that they receive. Standards will tend to vary according to the specific mediation and the level of specificity that is desired. Due to the wide range of ADR processes that are conducted it would be very difficult to have a set of standards that could apply to all ADR processes, but standards should be developed for particular ADR processes
  Clients need the assurance that mediators have some form of ongoing assessment and training throughout their careers.Mediators must satisfy different criteria to be eligible for a variety of mediator panels. Alsodifferent mediator organizations have different ideals of what makes a good mediator which in turn reflects the training and accreditation of that particular organization. Selection processes for ADR practitioners are based on the needs of the service, but a problem is posed when organizations, such as the court want to refer a client to mediation and they usually have to rely on their in-house mediators or rely on word of mouth. There are inconsistent standards. A national accreditation system could very well enhance the quality and ethics of mediation and lead mediation to become more accountable. There is a need for a unified accreditation system for mediators across Australia to establish clarity and consistency.
  Mediator Petru Mustateanu

Mediator de conflicte

Detensionarea unor stari conflictuale pe baza folo­sirii comunicarii reprezinta principala activitate a unui mediator, o profesie tâ­na­ra, care poate fi alternati­va la justitie.

Diverse domenii
Activitatea unui mediator nu repre­zinta o abordare juridica a unui conflict, ci implica capaci­tatile mediatorului de a restabili relatia. Mugur Mitroi spune ca un mediator trebuie sa identifice un con­flict, sa  îl evalueze, dupa care, prin me­tode specifice, sa în­cerce sa îl faca functional prin recu­no­a­sterea nevoilor par­tilor aflate în conflict.
Referitor la modalitatea de profesare, mediatorii apartin categoriei liber-profesionistilor, prin urmare îsi pot desfasura activitatea în mai multe feluri. Covice­pre­se­dintele Uniunii Nationale a Mediatorilor din România (UNMR), Zeno Sustac, sustine ca un mediator poate lucra într-un birou individual sau colectiv, într-o societate civila profesionala, într-un ONG sau ca salarizat în interiorul profesiei, în baza unui contract individual de munca.
În prezent, sunt înregistrati 1.343 de mediatori, iar acestia pot fi gaasiti pe site-ul Consiliului de Mediere. „Mediatorii autorizati sunt la origine avocati, juristi, econo­mi­sti, ingineri sau psihologi, dar acestia pot veni din oricare alta profesie, care nu intra în contradictie cu alta, precum cea de judecator sau functionar public.

Bun comunicator
Orice mediator trebuie sa cu­noasca tehnicile de comunicare la un nivel avansat, abilitate pe care o poate învata prin lucrul frecvent cu oamenii sau prin urma­rea de cursuri de profil. „Un bun comunicator îi va putea ajuta pe ceilalti sa comunice la rândul lor pentru a-si identifica interesele", completeaza presedintele Consiliului de Mediere.
Pe lânga asta, profilul general al mediatorului este complex prin natura meseriei. „Mediatorul trebuie sa fie un bun orator, un ascultator desavârsit si un fin psiholog", considera coviceprese­­din­tele UNMR, Claudiu Ignat. Mai mult, o atitudine neutra este con­ditia esentiala pentru o reu­si­ta în mediere. „În conditiile în care o institutie îsi creeaza proprii mediatori, am mari îndoieli în ceea ce priveste neutralitatea si im­partialitatea", exemplifica Mu­gur Mitroi.
Onorariul unui mediator este negociabil si pleaca de la 100 de euro pentru o mediere. Reprezen­tan­­tii UNMR explica faptul ca în func­tie de complexitatea medie­rii, de durata acesteia, nu­marul de parti implicate sau obiectul medierii, venitul poate varia, dar cu siguranta reprezinta pentru parti un efort financiar mai redus decât daca ar apela la instanta.

Etapele medi­erii

Spatiul în care are loc medierea trebuie sa fie linistit, primitor, intim, neutru.Medierea se bazeaza pe coope­rarea partilor si utilizarea de catre me­dia­tor a unor metode si tehnici bazate pe comunicare si nego­ciere. Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii. Sedinta demediere se desfasoara într-o sesiune comu­na, iar daca mediato­rul considera caeste cazul pot avea loc una sau mai multe sesiuni separate cu partile.Procedura de mediere se închide, dupa caz, prin încheierea unei întelegeri între parti în urma solutionarii conflictului, prin cons­tatarea de catre me­dia­tor aesuarii me­die­rii sau prin de­pu­nerea contractului de mediere de catre una dintre parti. Întelegerea la care au ajuns partile poate sa fie una totala sau partiala. Laînchi­derea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevazute în lege,mediatorul va întocmi un proces-verbal, care poate fi supus verificarii si autentificarii notarului public.

Mediator Petru Mustateanu

Ambii parinti, obligati sa-si ia concediu pentru cresterea copilului

Medierea este din ce in ce mai necesara cetatenilor din Romania de pe modelul tarilor U.E.  De la 1 martie, amandoi paarintii vor fi obligati, oficial, sa aiba grija de bebelusul lor. Concret, din concediul de un an, pe care mama sau tatal si-l poate lua pentru cresterea nou-nascutului, cel putin o luna îi va reveni celuilalt partener.

Romania pune astfel în aplicare o directiva europeana care spune ca si parintele mai mult absent în viata celui mic trebuie sa-i schimbe scutecele si sa-i faca piureuri de fructe din cand în cand.

Noua reglementare se aplica pentru copiii nascuti dupa 1 martie 2012.
Indemnizatia de crestere a copilului nu poate depasi 3.400 de lei si, pana acum, putea fi luata ori de mama, ori de tata, dupa cum îsi dorea fiecare cuplu în parte.

In cazul divorturilor aceasta obligatie se poate stabili de parintii minorului prinmediere atunci cand in discutie se include planul parental, un alt concept european care in tarile civilizate din U.E. este inclus in procesul de mediere.

Mediator Petru Mustateanu

Mediere

Medierea este o forma alternativa de rezolvare a disputelor între doua sau mai multe parti ce doresc sa ajunga la o întelegere, cu ajutorul unei terte persoane, specializate în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al partilor) state, organizatii, comunitati, indivizi.

Articolul alin. 1 si 2 din Legea 192/2006 reglementeaza medierea astfel: „Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate demediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.”

Mediatorii utilizeaza tehnici specifice pentru a îmbunati dialogul dintre partile implicate ajutând la atingerea unei conventii (cu efecte concrete) în problema pusa în discutie. Fireste, mediatorul trebuie sa fie impartial, iar discutiile sa fie pastrate de catre acesta în conditii de confidentialitate.

Partile implicate pot folosi mediatori în probleme comerciale, legale, diplomatice, de comunitate sau neîntelegeri de la locul de munca sau familiale.

Istoric al medierii

Activitatea de mediere a fost practicata din cele mai vechi timpuri. Istoricii situeaza aparitia acesteia în perioada comertului fenician. Practicile din Grecia Antica si din Roma Antica au adus un inteles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor si în final,mediator.

În Evul Mediu, în unele tari practica de mediere a fost interzisa, iar în altele putea fi realizata doar de catre autoritatile centrale. În anumite culturi,mediatorul era considerat o persoana sacra, ce merita un respect deosebit.

Pregatirea unui mediator

Educatia adecvata pentru un mediator a devenit o problema complexa – datorata extinderii ariilor în care acesta este chemat pentru a rezolva disputele. Dezbaterea cuprinde atât studiile necesare unui mediator, dar si calitatile personale, care îl pot ajuta în rezolvarea problemelor. Cerintele educationale difera de la tara la tara. În unele cazuri, aceste cerinte sunt expuse în legislatie, astfel în România articolul 7 din Legea 192/2006 expune conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni mediator:“Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmatoarele conditii: a) are capacitate deplina de exercitiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere; d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati; e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savârsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formareamediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizata ca mediator, în conditiile prezentei legi.”

De asemenea, articolul 12 alin. 1 si 3 din Legea nr.192/2006 prezinta modul în care se poate ajunge la un mediator: “ Mediatorii autorizati sunt înscrisi înTabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o data pe an Tabloul mediatorilor si sa îl puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.”

Reguli de comportament pentru mediatori

Aplicarea unor reguli de comportament în domeniul medierii a devenit o problema datorata, în mare parte, numarului mare de practicieni în acest domeniu. Exista tendinta pentru unele societati sa îsi creeze propriul lor cod de comportament, care se aplica numai membrilor organizatiei. Aspectele cele mai importante din codul de comportament al mediatorilor cuprind:

• angajamentul de informare a participantilor din procesul de mediere;
• adoptarea unei pozitii de neutralitate data de partile implicate, fara a rezulta conflicte de interese;
• tratarea problemei într-o maniera obiectiva;
• mediatorii nu ar trebui sa ofere consultanta legala;
• mediatorii trebuie sa îsi perfectioneze în mod continuu abilitatile prin programe de pregatire;

mediatorii ar trebui sa practice doar în domeniile unde au experienta si pregatirea necesara.

Procesul de mediere

Cand se poate ajunge la mediere?

Nu toate disputele duc automat la procesul de mediere. Factori ce tin de partile implicate determina momentul în care se va ajunge la mediere. Daca partile implicate nu sunt pregatite pentru acest moment, medierea nu poate avea loc. Daca medierea are loc fara acordul uneia dintre partile implicate, procesul nu va fi recunoscut, pentru ca una dintre legile de baza este ca acesta sa nu se desfasoare fara consimtamantul tuturor. Un alt element important este ca toate partile sa aiba reprezentanta legala, pentru a fi un proces corect. Articolul 2 alin. 1 si 3 din Legea nr.192/2006: “Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sasolutioneze pe aceasta cale orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege. Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atat în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabila a conflictelor prevazute de lege.”

Pregatirea pentru procesul de mediere

Persoanele implicate în mediere, denumite “parti implicate” pot urma câteva etape pentru pregatirea medierii, la fel ca si avocatii lor, daca exista. Pregatirea implica redactarea unor declaratii în care sa se prezinta subiectul disputei, si care vor fi aduse în cadrul procesului.

În general, partile care cunosc mediatorul înainte tind sa ajunga la un consens mult mai repede si se arata mult mai multumiti de mersul procesului.

O alta sarcina preliminara implica identificarea persoanelor care ar trebui sa participe la mediere. În afara partilor implicate, alti participanti importanti sunt avocati contabili, sotul/sotia sau traducatori.

Conventia asupra unei întâlniri de mediere este la fel de importanta ca orice alta întâlnire. Ce locatie ar fi cea mai buna ? Au nevoi speciale unii dintre participanti ? În ce zi si la ce ora ar fi cel mai bine ? Ar trebui camera sa aiba mese, scaune sau canapele ? Ofera camera intimitatea corespunzatoare? Care va fi durata medie a întâlnirii? Acestea sunt doar câteva dintre întrebarile care apar în cadrul medierii.

Articolul 43 alin. 1 din Legea nr.192/2006 prezinta cadrul de desfasurare almedierii: “Partile aflate în conflict se prezinta împreuna la mediator. În cazul în care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, în vederea acceptarii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului.”

Articolele 50-59 din Legea nr. 192/2006 ofera o viziune asupra modului de desfasurare al procesului de mediere: “Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea, de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Metodele si tehnicile utilizate de catremediator trebuie sa serveasca exclusiv intereselor legitime ai obiectivelor urmarite de partile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.

Partile aflate în conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord. În cursul medierii partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în conditiile legii.

Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate în conflict, de persoanele prevazute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum ai de catre mediatorau caracter confidential fata de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participa la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.

Daca, pe parcursul medierii, apare o situatie de natura sa afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sa o aduca la cunostinta partilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntariicontractului de mediere. Mediatorul are dreptul sa se abtina si sa închidaprocedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplica în mod corespunzator. În aceasta situatie mediatorul este obligat sa restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupa caz, saasigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite princontractul de mediere.

În cazul în care conflictul supus medierii prezinta aspecte dificile sau controversate de natura juridica ori din orice alt domeniu specializat,mediatorul, cu acordul partilor, poate sa solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicita punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sau, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fara a dezvalui identitatea partilor.

Procedura de mediere se închide, dupa caz:

• prin încheierea unei întelegeri între parti în urma solutionarii conflictului;
• prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii;
• prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.

În cazul în care partile au încheiat numai o întelegere partiala, precum si în cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecatoresti sau arbitrale competente. La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevazute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneaza de catre parti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Partile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Când partile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteaza un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnatura privata. Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile. Întelegerea partilor poate fi afectata, în conditiile legii, de termene si conditii.

Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii ori, dupa caz, încuviinta rii instantei de judecata, în conditiile prevazute la art. 63.”

Avantajele medierii

Prin procesul de mediere, participantii pot consimti la solutiile pe care problemele discutate le determina. Definirea naturii disputei poate, adesea, clarifica metoda cea mai eficienta pentru rezolvarea problemei.

Unul dintre scopurile principale ale procesului de mediere este definirea problemei, dezvoltarea optiunilor si atingerea unor solutii acceptate de toate partile implicate. Medierea poate functiona nu doar ca rezolvare a unei dispute, dar si ca mod de prevenire a acesteia. Procesul de mediere poate fi utilizat si ca avantaj în negocierea contractelor, prin identificarea intereselor ambelor parti si promovarea unei comunicari eficiente între acestea.

Medierea, într-un cadru mai larg, poate însemna prevenirea conflictelor sau dezvoltarea mecanismelor de adresare a acestora, dupa cum apar.

Articolele 62 si 63 din Legea nr.192/2006 prezinta avantajele date de procesul de mediere: “ Pentru desfasurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de catre instantele judecatoresti sau arbitrale va fi suspendata la cererea partilor, în conditiile prevazute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila. Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurariiprocedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnariicontractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.

În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedura civila. Odata cu pronuntarea hotarârii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru învestirea acesteia.”

Onorariul mediatorului

Articolul 45, partea finala din Legea nr.192/2006 reglementeaza astfel: “Daca nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de catre parti în mod egal.”

Aspecte ale procesului de mediere

Medierea ca proces implica o terta persoana (impartiala) care sa asiste doua sau mai multe persoane (partile direct interesate) pentru gasirea unor solutii convenabile de rezolvarea a problemelor.

Oamenii utilizeaza medierea la nivele diferite si în multiple contexte: de la dispute minore la discutii despre pace în mod global. Unele dintre cazurile care ajung la mediatori sunt:

a) familie:

• contracte prenuptiale;
• dezbateri privind finantele sau bugetul;
• separarea;
• divortul;
• custodia copiilor;
• afacerea familiei;
• dispute dintre parinti si copiii adulti;
• probleme comportamentale;
• dispute imobiliare.

b) la locul de munca:

• discriminare;
• hartuire;
• administrarea muncii;
• plângeri si prejudicii.

c) dispute publice:

• de mediu;
• de utilizare a pamântului.

d) alte dispute:

• ale asociatiei de locatari;
• contracte de orice natura;
• prejudicii personale;
• parteneriate;
• organizatii non-profit;
• prevenirea violentei;
• medierea victimelor;
• conflicte scolare.

Datorita caracterului particular al acestei activitati, fiecare mediator utilizeaza metode personale (legea nu impune anumite metode) care ar putea sa ajute la rezolvarea problemelor expuse.

Medierea implica mai multe stagii sau aspecte:

• controversa, disputa sau diferenta de opinii dintre doua persoane sau nevoia de rezolvare a unei probleme;
• luarea deciziei cu ambele parti de comun acord decât impunerea de catre o terta persoana a solutiei;
• dorinta partilor implicate de a negocia rezolvarea problemei si acceptarea unor discutii despre interesele si obiectivele urmarite;

intentia de a obtine o pozitie pozitiva cu ajutorul unei terte persoane, independenta si neutra.

Renuntarea la procesul de mediere

Articolul 60 din Legea nr.192/2006 mentioneaza: “În orice faza a procedurii de mediere, oricare dintre partile aflate în conflict are dreptul de a denuntacontractul de mediere, încunostintând, în scris, cealalta parte si mediatorul.Mediatorul ia act de denuntarea unilaterala a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunostintarii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere. Daca una dintre partile aflate în conflict nu se mai prezinta la mediere, fara a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sa faca toate demersurile necesare pentru a stabili intentia reala a partii respective si, dupa caz, va continua sau va închide procedura de mediere.”

Medierea ca metoda de rezolvare a disputelor

În domeniul rezolvarii legale a controverselor, medierea ofera metode informale de solutionare a problemelor, unde o terta persoana, mediatorul, încearca sa ajute partile sa ajunga la o întelegere. Desi medierea nu are standarde legale, partile se pot angaja în scris ca vor respecta întelegerile efectuate.

Medierea difera de celelalte metode de rezolvare a conflictelor prin simplitatea si claritatea cu care este realizata. Este de preferat sa se ajunga la un consens între persoanele implicate si sa nu se ajunga la impunerea unei solutii de catre un judecator, care nu poate cunoaste problemele în profunzimea lor. Mediereaiti ofera posibilitatea de a rezolva împreuna cu toate partile implicate problemele aparute si de a preveni aparitia altora.

Avantajele medierii în cazurile de divort cu minori

Pentru mai multe detalii vezi Manualul de acordare a custodiei editat de ARPCC

Exista nenumarate site-uri care explica beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor doua parti implicate. Vom încerca sa detailam aici efectele psihologice ale medierii asupra copiilor si asupra legaturilor acestora cu parintele caruia nu i s-a încredintat custodia.

• De facto, medierea si programul de vizitare mai larg pe care aceasta îl implica, implementeaza principiile custodiei comune deoarece prinmediere partile aflate în conflict cu privire la cine sa se ocupe de cresterea si îngrijirea copiilor dupa divort se îndeparteaza de pozitia beligeranta si vin spre conlucrare.
• În fapt partile ajung sa îsi negocieze, un nou "contract" pentru colaborarea în viitor, cel putin pâna când copiii ajung la vârsta majoratului. Astfel partile ajung, atunci când medierea se desfasoara cu succes sa clarifice un plan de îngrijire (numit plan parental) în care ambii parinti se implica pe o baza regulata.

Cele mai importante efecte pentru copii sunt:

• Medierea permite parintilor nerezidenti sa îsi vada copiii mult mai des (fiind stimulati si de atitudinea parintelui rezident)
• Contactele telefonice dintre parintele nerezident si copil sunt mai frecvente

Parintii nerezidenti sunt mai implicati în aspectele care tin de disciplina copiilor, îngrijirea personala, pregatirea morala, în participarea la petrecerile si evenimentele scolare importante, în activitatile de recreere.

Mediator Petru Mustateanu