Mediator autorizat Bucuresti

Medierea este vazuta in Occident ca principala solutie de rezolvare a conflictelor. In Romania, insa, procedura de mediere de abia incepe sa fie cunoscuta, dar o astfel de proceduri ar ajuta mult instantele, aglomerate cu cele circa 3 milioane de dosare.

In ce fel de litigii este recomandata contactarea unui mediator?

Medierea, ca procedura de solutionare amiabila a disputelor, nu este obligatorie in prezent in niciun litigiu. Insa, incepand cu luna august 2013, s-a instituit obligativitatea procedurii de informare obligatorie privind medierea. Concret, inainte de a initia o actiune in instanta, partile trebuie sa participe la o sedinta de informare, la sfarsitul careia vor afla notiuni despre mediere, drepturile si obligatiile rezultate din aceasta procedura, precum si avantajele care caracterizeaza medierea. Conform legii, informarea este obligatorie in urmatoarele dispute:

a) in domeniul protectiei consumatorilor – in situatiile cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;

b) in materia dreptului familiei – de pilda: divorturi, exercitarea drepturilor parintesti, pensie de intretinere etc.

c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea (actiunea prin care se urmareste determinarea limitelor dintre doua proprietati vecine) , stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

d) in cauzele de Citeste mai departe>>

Ghid pentru o mai bună implementare a Recomandării cu privire la medierea în materie civilă şi familială

Adoptat de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei la 7 dec.2007, CEPEJ(2007)14
traducere: jud. Cristi Danileţ
Introducere
1. În cadrul celui de-al treilea Summit al Consiliului Europei (Varşovia, mai 2005), Şefii de State şi Guverne şi-au luat angajamentul «să facă uz din plin de potenţialul normativ al Consiliului Europei» şi să promoveze «punerea în aplicare şi dezvoltare a instrumentelor juridice şi mecanismelor de cooperare juridică». De asemenea, ei au decis «să ajute statele membre în înfăptuirea justiţiei cu echitate şi rapiditate şi să dezvolte mijloacele alternative de soluţionare a litigiilor».

2. În lumina acestor decizii, CEPEJ[1], al cărei unul din obiectivele statutare este acela de a permite o mai bună aplicare a instrumentelor juridice internaţionale ale Consiliului Europei privind eficacitatea şi echitatea justiţiei[2], a înscris o nouă acţiune pe lista priorităţilor sale: facilitarea aplicării efective a instrumentelor şi reglementările Consiliului Europei cu privire la modurile alternative de soluţionare a litigiilor.

3. Prin urmare, a fost creat grupul de lucru cu privire la mediere (CEPEJ-GT-MED)[3] în vederea examinării impactului, în statele membre, a Recomandărilor pertinente ale Comitetului Miniştrilor, în special :
– Recomandarea Rec(98)1 cu privire la medierea familială;
– Recomandarea Rec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă;
– Recomandarea Rec(99)19 cu privire la medierea în materie penală;
– Recomandarea Rec(2001)9 cu privire la căile alternative de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private,

dar în egală măsură pentru a recomanda măsuri specifice destinate să faciliteze aplicarea lor efectivă, în scopul îmbunătăţirii implementării principiilor medierii conţinute în aceste recomandări.

4. Acest document se referă la Recomandarea Rec (98)1 cu privire la medierea în materie familială şi Rec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă. Alte două Recomandări cu privire la medierea în materie penală şi la căile alternative de rezolvare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private necesită o abordare specifică şi sunt tratate în documente separate.

5. În cadrul primei reuniuni a Grupului de lucru (Strasbourg, 8 – 10 martie 2006), a fost elaborat un chestionar pentru a determina în ce măsură sunt cunoscute în statele membre recomandările menţionate mai sus şi mai ales pentru a determina în ce mod este dezvoltată medierea la nivel naţional, în conformitate cu principiile aici menţionate. Chestionarele au fost adresate unui număr de 16 state reprezentative[4].

6. Au fost primite 52 răspunsuri la chestionar din statele membre şi de la practicieni şi a fost pregătit un raport de sinteză de către expertul ştiinţific dl. Julien LHUILLIER (Franţa).

7. Aşa cum era de aşteptat, între statele-membre există deosebiri importante în legătură cu dezvoltările medierii în materie civilă şi familială şi acest fapt se datorează următoarelor obstacole:
– lipsa de sensibilizare cu privire la mediere;
– costurile relativ înalte ale medierii pentru părţi şi dezechilibre financiare;
– divergenţe în formarea şi calificările mediatorilor;
– divergenţe cu privire la scopul şi garanţiile confidenţialităţii.

8. Ţinând cont de aceste obstacole, Grupul de lucru a elaborat următoarele linii directorii care nu au un caracter de constrângere, cu scopul de a ajuta statele membre în aplicarea Recomandării cu privire la medierea familială şi în materie civilă.

9. În timpul redactării acestor linii directorii, Grupul de lucru a luat în consideraţie lucrările CNUDCI (Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comerţului internaţional), a Uniunii Europene şi a altor instituţii în materie de mediere.

1. DISPONIBILITATE
10. În vederea dezvoltării unei disponibilităţi egale a serviciilor de mediere, ar trebui de luat măsuri pentru promovarea şi organizarea unor sisteme eficace de mediere într-un spaţiu geografic cât mai vast posibil.

1.1. Susţinerea de către statele membre a proiectelor de mediere
11. Statele membre ar trebui să recunoască şi să promoveze planurile de acţiune existente în domeniul medierii şi cele nou create, contribuind la aceasta prin susţinere financiară sau de altă natură. Odată ce astfel de planuri de acţiune pentru mediere sunt puse în aplicare cu succes, statele membre sunt încurajate să lărgească disponibilitatea lor prin intermediul informării, formării şi supravegherii.

1.2. Rolul judecătorilor
12. Judecătorii au un rol important în dezvoltarea medierii. Ei ar trebui să fie capabili de a furniza informaţii, de a organiza şedinţe de informare cu privire la mediere şi, în caz de necesitate, de a invita părţile în litigiu să recurgă la mediere şi/sau să trimită cauza la mediere. Este deci important de a veghea ca serviciile de mediere să fie disponibile, fie prin crearea acestor servicii ca anexă a instanţelor judecătoreşti, fie orientând părţile la listele cu prestatorii de mediere.

1.3. Rolul avocaţilor
13. Codurile de conduită a avocaţilor ar trebui să includă o obligaţie sau o recomandare de a propune, în cazurile potrivite, modurile alternative de rezolvare a conflictelor, dintre care medierea, înainte de a iniţia o procedură în faţa instanţelor judecătoreşti şi de a furniza informaţii şi sfaturi pertinente clienţilor lor referitor la acest subiect.

14. Barourile şi asociaţiile profesionale de avocaţi ar trebui să dispună de listele de mediatori şi să le difuzeze printre avocaţi.

1.4. Calitatea planurilor de acţiune în domeniul medierii
15. Este important ca statele membre să aibă un control continuu a planurilor în materia medierii cât şi proiectele pilot în curs şi să pună în aplicare o evaluare externă şi independentă. Unele criterii comune, referitoare la aspecte de evaluare atât calitative cât şi cantitative, ar trebui să fie elaborate pentru a permite compararea calităţii programelor în materie de mediere.

1.5. Confidenţialitatea
16. Principiul confidenţialităţii este esenţial pentru instituirea încrederii părţilor în procesul de mediere şi rezultatele sale. Din acest punct de vedere, întinderea confidenţialităţii ar trebui să fie definită la toate nivelurile procesului de mediere, cît şi în afara concluziilor sale. Statele membre sunt libere să decidă, în conformitate cu tradiţia juridică şi practica naţională, dacă întinderea confidenţialităţii trebuie definită prin măsuri legislative, printr-un simplu acord sau prin ambele.

17. Atunci când întinderea confidenţialităţii este determinată de un simplu acord, acesta va trebui să precizeze faptele care pot fi relevate terţilor odată cu terminarea procesului de mediere.

18. Obligaţia de confidenţialitate ar trebui să se impună mediatorului în toate etapele procesului de mediere şi chiar după încheierea sa. Atunci când această obligaţie conţine excepţii (ex. dacă mediatorul este chemat în calitate de martor al unei crime aflate în proces de mediere sau dacă participarea mediatorului este cerută în calitate de martor într-un proces în interesul superior al copilului sau în scopul de a împiedica o vătămare a integrităţii fizice sau psihice a unei persoane) aceste excepţii trebuie să fie clar definite prin lege, prin reglementare sau acord.

19. Statele membre ar trebui să furnizeze garanţii juridice cu privire la confidenţialitate în cadrul medierii. Încălcarea obligaţiei de confidenţialitate de către mediator ar trebui să fie considerată drept încălcare disciplinară gravă şi să fie sancţionată într-un mod corespunzător.

1.6. Calificările mediatorilor
20. Pentru judecătorii care orientează părţile la serviciile de mediere, pentru avocaţii care consiliază clienţii lor şi pentru încredea publicului în procedura medierii, este esenţial să se asigure calitatea serviciilor de mediere.

21. Statele membre şi/sau decidenţii în domeniul medierii ar trebui să furnizeze programe de formare corespunzătoare pentru mediatori şi, ţinând cont de diferenţele între programele de instruire, să pună în aplicare norme comune în materie de formare.

22. Cel puţin, următoarele elemente ar trebui să figureze în programele de instruire a agenţilor de mediere:
principiile şi obiectivele medierii,
conduita şi deontologia mediatorului,
fazele procesului de mediere,
modurile de reglementare tradiţională a litigiilor şi medierea,
cazurile în care medierea este indicată, structura şi desfăşurarea medierii
cadrul juridic al medierii,
arta şi tehnicile de comunicare şi de negociere,
arta şi tehnicile medierii,
număr corespunzător de jocuri de rol şi exerciţii practice,
particularităţile medierii familiale şi în interesul copilului (instruirea în domeniul medierii familiale), cât şi diferite tipuri de mediere în materie civilă (instruirea în domeniul medierii civile),
evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor persoanelor instruite.

23. Această instruire ar trebui să fie urmată de o supraveghere, tutelă sau o formare profesională continuă.

24. Statele membre ar trebui să recunoască importanţa stabilirii unor criterii comune pentru acreditarea mediatorilor şi/sau a instituţiilor ce oferă servicii de mediere şi/sau care formează mediatorii. Ţinând cont de mobilitatea crescândă în cadrul Europei, ar trebui luate măsuri necesare pentru instituirea unor criterii comune internaţionale pentru acreditare, de exemplu un brevet de mediator european, etc.

25. În măsura în care unele state membre se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte calitatea formării mediatorilor, instituţiile naţionale de instruire sunt invitate să stabilească legături şi/sau un program continuu de formare mediatorilor (de exemplu, un centru european de formare a mediatorilor). Consiliul Europei, în cooperare cu Uniunea Europeană, vor putea contribui la aceasta.

1.7. Interesul superior al copilului
26. În materie de mediere familială, statele membre recunosc unanim importanţa interesului superior al copilului. Totuşi, această noţiune se bazează pe criterii de apreciere variabilă în funcţie de diferitele legislaţii naţionale.

27. Astfel, se recomandă statelor membre şi organismelor participante la medierea familială de a colabora în vederea stabilirii criteriilor comune de apreciere a interesului superior al copilului, incluzând posibilitatea pentru copii de a participa la procesul de mediere. Aceste criterii ar trebui să conţină pertinenţa vârstei copilului sau maturitatea sa mintală, rolul părinţilor şi natura litigiului. Consiliul Europei în cooperare cu Uniunea Europeană, ar putea contribui la aceasta.

1.8. Codurile de conduită
28. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta, la nivel naţional, uniformizarea conceptelor, câmpul de aplicare şi garanţiile principiilor fundamentale ale medierii, cum ar fi confidenţialitatea, prin adoptarea măsurilor legislative şi/sau elaborarea codurilor de conduită pentru mediatori.

29. Având în vedere faptul că Codul european de conduită a mediatorilor pentru medierea în materie civilă şi comercială începe să obţină o recunoaştere generală a părţilor implicate în mediere pe tot teritoriul Europei, se recomandă ca statele membre să asigure promovarea acestui cod ca un standard minim în materia medierii civile şi familiale, ţinând cont de particularităţile medierii în materie familială.

1.9. Încălcări ale codului de conduită
30. Dacă mediatorii nu respectă un cod de conduită, statele membre şi părţile implicate în mediere ar trebui să poată depune plângere şi să dispună de proceduri disciplinare.

1.10. Medierea internaţională
31. Urmare a adoptării în special a Recomandării Rec(98)1 cu privire la medierea familială, se pare că foarte puţine state membre au pus în aplicare mecanisme care să permită recurgerea la mediere în cadrul cauzelor ce comportă un element de extraneitate. Prin urmare se recomandă statelor membre care au progrese în acest domeniu să faciliteze schimbul de informaţii cu alte state membre.

32. Ţinând cont de costul înalt al medierii internaţionale, statele ar trebui să încurajeze recurgerea la noile tehnologii care substitue întâlnirile faţă în faţă, cum ar fi conferinţele video sau prin telefon sau metodele de reglementare a conflictelor on line (utilizând Internetul).

2. ACCESSIBILITATE
2.1. Costul medierii pentru utilizatori

33. Costul medierii pentru utilizatori ar trebui să fie rezonabil şi proporţional cu interesele în cauză. Pentru ca medierea să fie accesibilă publicului larg, statele membre ar trebui să le asigure o susţinere
financiară directă serviciilor de mediere.

34. Pentru cauze de egalitate în faţa legii şi de acces la justiţie este inadmisibil ca unele categorii sociale să nu poată beneficia de un serviciu din motive de lipsă a resurselor financiare. Pentru solicitanţii care dispun de mijloace economice limitate, statele membre ar trebui să fie încurajate să propună ajutorul public judiciar[5] disponibil părţilor la mediere, în acelaşi mod cum se asigură ajutorul judiciar părţilor în proces.

35. Pentru ca medierea internaţională să fie accesibilă şi, ţinând cont de costul înalt al medierii internaţionale şi de gradul de complexitate a organizării sale, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru stabilirea, susţinerea şi promovarea medierii internaţionale.

2.2. Suspendarea termenelor de prescripţie
36. Apelarea la mediere nu trebuie să fie împiedicată de riscul împlinirii termenelor de prescripţie. În practică, răspunsurile statelor membre arată că sunt doar câteva state care reglementează suspendarea termenelor de prescripţie în cazul în care litigiul este supus medierii. Pentru remedierea acestei probleme, statele membre sunt puternic încurajate să pună în aplicare dispoziţii care să prevadă suspendarea termenelor de prescripţie.

3. SENSIBILIZARE
37. Chiar dacă medierea este disponibilă şi accesibilă tuturor, nu toţi sunt sensibilizaţi în materie de mediere. Răspunsurile la chestionar arată cu unul din principalele obstacole la dezvoltarea medierii constă în lipsa sensibilizării personalului judiciar, a profesioniştilor şi a justiţiabililor, cât şi a publicului larg în general. Statele membre şi decidenţii în domeniul medierii ar trebui să reţină că este dificil de a schimba obişnuinţa societăţii de a conta în mod principial pe procedurile judiciare clasice pentru a-şi rezolvarea conflictelor.

38. Pentru ca Recomandările cu privire la medierea familială şi în materie civilă să fie accesibile decidenţilor publici, universitarilor, decidenţilor în domeniu medierii şi mediatorilor, este esenţial ca ele să fie traduse şi difuzate în limbile tuturor statelor membre.

39. Se recomandă CEPEJ crearea unei pagini speciale consacrate medierii pe site-ul său Internet. Ea va putea include traducerea Recomandărilor, rapoartele sale explicative şi alte documente pertinente ale Consiliului Europei cu privire la mediere, evaluarea impactului Recomandărilor cu privire la medierea civilă şi familială. Această pagină specială va putea de asemenea conţine informaţii cu privire la controlul şi evaluarea planurilor de acţiune şi proiectelor pilot de mediere, o listă de prestatori de servicii de mediere şi a agenţilor de mediere în statele membre, contacte utile internet, etc.

3.1. Sensibilizarea publicului larg
40. Statele membre, ONG-urile şi alte părţi implicate în mediere ar trebui să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele medierii.

41. Aceste măsuri ar putea include :
• articole/informaţii în mass-media,
• difuzarea informaţiilor cu privire la mediere prin intermediul pliantelor/broşurilor, Internet, afişelor,
• linii telefonice speciale,
• centre de informare şi consiliere,
• campanii de sensibilizare focalizate, de exemplu «săptămânile medierii»,
• seminare şi conferinţe,
• zilele «uşilor deschise» în instanţele judecătoreşti şi instituţiile ce prestează astfel de servicii.

42. Statele membre sunt de asemenea încurajate să pună la dispoziţia publicului informaţiile cu privire la mijloacele de contact a mediatorilor şi organismelor furnizoare de servicii de mediere şi, în particular, prin intermediul difuzării lor prin Internet.

43. Statele membre ar trebui în aceiaşi măsură să noteze că, în practică, crearea serviciilor de mediere drept anexă a instanţelor judecătoreşti pare să constituie un mijloc eficace de sensibilizare a personalului judiciar, a profesioniştilor din domeniul dreptului cât şi a justiţiabililor cu privire la mediere.

44. Statele membre, universităţile, alte instituţii academice şi decidenţii în domeniul medierii ar trebui să susţină şi să promoveze cercetarea ştiinţifică în domeniul medierii şi altor moduri alternative de rezolvare a conflictelor.

45. Medierea şi alte moduri alternative de reglementare a conflictelor ar trebui incluse în programele educaţionale naţionale.

3.2. Sensibilizarea justiţiabililor
46. Personalul judiciar, procurorii, avocaţii şi alţi profesionişti din domeniul dreptului, cât şi alte organisme implicate în reglementarea litigiilor ar trebui să furnizeze, într-un stadiu incipient, informaţii şi sfaturi specifice cu privire la mediere.

47. Cu scopul de a creşte interesul justiţiabililor pentru mediere, statele membre ar putea prevede posibilitatea de a reduce, de a suprima sau de a rambursa cheltuielile de judecată în cazuri specifice, odată ce părţile recurg la mediere pentru a încerca să rezolve conflictul lor, fie înaintea iniţierii procesului sau în cursul procedurii judiciare.

48. Statele membre ar putea cere utilizatorilor şi furnizorilor de ajutor public judiciar de a prevedea, înainte de a beneficia de acest ajutor în cauză cu ocazia unei proceduri judiciare, posibilitatea unei reglementări amiabile a conflictului, în special prin intermediul medierii.

49. Părţile ar putea fi sancţionate dacă ele nu vor folosi activ posibilitatea de a recurge la un mod de reglementare amiabilă. De exemplu, statele membre ar putea să prevadă instituirea unei reguli potrivit
căreia părţile unui litigiu civil sau familial rezolvat pe cale judiciară care în mod normal au dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată, să nu poată pretinde la toată suma dacă ele au refuzat medierea sau dacă ele nu pot proba că au folosit în mod activ posibilitatea de a recurge la un mod de reglementare amiabilă a diferendului lor.

3.3 Sensibilizarea instituţiei judiciare
50. Judecătorii joacă un rol crucial în propagarea culturii de rezolvare amiabilă a litigiilor. Este deci esenţial ca ei să fie informaţi şi să cunoască din plin procedura de mediere şi avantajele sale. Acest scop ar putea fi atins prin intermediul sesiunilor de informare şi a programelor de formare iniţială şi continuă care comportă elemente specifice ale medierii utile în munca cotidiană a jurisdicţiilor specifice.

51. Este important de a întări legăturile atât instituţionale cât şi personale între mediatori şi judecători. Aceasta ar putea fi realizat prin organizarea de conferinţe şi seminare.

3.4. Sensibilizarea avocaţilor

52. Medierea ar trebui să fie inclusă în programele de formare iniţială şi continuă a avocaţilor.

53. Barourile şi asociaţiile de avocaţi ar trebui să deţină listele prestatorilor de programe de mediere şi să le difuzeze avocaţilor.

54. Statele membre şi barourile ar trebui să întreprindă măsuri pentru stabilirea baremelor onorariilor care să nu descurajeze avocaţii să îşi sfătuiască clienţii să recurgă la mediere în scopul rezolvării litigiilor.

3.5. Sensibilizarea organizaţiilor neguvernamentale şi altor organisme interesate
55. Statele părţi şi părţile interesate în mediere sunt încurajate să ia toate măsurile vizând sensibilizarea cu privire la mediere a organizaţiilor neguvernamentale şi altor organisme interesate.

[1] CEPEJ a fost înfiinţată prin rezoluţia nr. 12 din 2002 a Comitetului Miniştrilor şi este alcătuită din experţi din fiecare stat membru al Consiliului Europei. Scopul ei constă în îmbunătăţirea eficienţei şi funcţionării justiţiei în statele membre şi dezvoltarea implementării instrumentelor Consiliului Europei. CEPEJ analizează rezultatele sistemelor judiciare naţionale, identifică dificultăţile întâmpinate, defineşte moduri concrete de îmbunătăţire atât a evaluării rezultatelor, cât şi a funcţionării acestor sisteme, oferă la cerere asistenţă statelor membre şi propune organismelor competente ale Consiliului Europei domeniile în care ar trebui elaborate noi instrumente juridice. În acest sens, CEPEJ pregăteşte standarde de calitate, colectează şi analizează date, defineşte instrumente de măsurare şi moduri de evaluare, dezvoltă contacte cu personalităţi în domeniu, ONG-uri, institute de cercetare, centre de informare, organizează audieri, promovează reţele de profesionişti (n.ns, CD).
[2] Comitetul Miniştrilor a adoptat numeroase instrumente ce reflectă voinţa de a crea a justiţie mai corectă (echitabilă) şi mai eficientă. Măsurile de dezvoltare a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, îmbunătăţirea funcţionarii procedurilor privind căile de atac şi de executare a hotărârilor judecătoreşti, reducerea gradului de încărcare a instanţelor şi scurtarea termenelor de judecată, simplificarea procedurilor, asistenţa judiciară şi îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii sistemului judiciar fac parte din politica Consiliului. Organizaţia încurajează, de asemenea, folosirea medierii ca alternativă la procedurile “tradiţionale” de rezolvare a litigiilor, cât şi utilizarea noilor tehnologii informatice care asigură rapiditate, eficienţă şi calitate sistemelor judiciare. Cele 2 rezoluţii şi 21 de recomandări ale Consiliului Europei în domeniul eficienţei şi echităţii justiţiei sunt traduse în Cristi Danileţ, Eficienţa şi Echitatea Justiţiei – Standarde Europene, publicată de IRDO, 2008, disponibile online pe siteul www.irdo.ro şi www.ceo.int/cepej (n.ns, CD).
[3] CEPEJ-GT-MED este compus după cum urmează : dna Nina BETETTO (Slovenia), dna Ivana BORZOVÁ (Republica Cehă), dl Peter ESCHWEILER (Germania), dna Maria da Conceição OLIVEIRA (Portugalia), dl Rimantas SIMAITIS – Preşedinte – (Lituania), dl Jeremy TAGG (Regatul Unit), dna Anna WERGaENS (Suedia).
[4] România este unul dintre aceste state (n.ns, CD).
[5] În România este vorba de OUG nr. 51/2008 priv ind ajutorul public judiciar in materie civilă, publicată în M.Of. nr. 327 din 25.04.2008, care se aplică în litigiile civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale şi se acorda pentru onorariul mediatorului, al avocatului, expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, plata executorului judecătoresc, scutiri şi reduceri la plata taxelor judiciare. Pentru procesele penale, părţile pot beneficia de avocat din oficiu numai în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală (n.ns, CD).

Sursa:http://cristidanilet.ro/continut/adr/cepej/340-ghid-pentru-o-mai-bun-implementare-a-recomandrii-cu-privire-la-medierea-in-materie-civil-i-familial

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact.

Mediator Petru Mustateanu Bucuresti -

Divortul la notariat

Care sunt diferentele sunt dintre divortul notarial si divortul la mediator ?

          – Mediatorul - este abilitat potrivit legii (art 64,65,66, din legea 192/2006) sa rezolve prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la continuarea casatoriei si a tuturor celorlalte aspecte ce rezulta din decizia de a pune capat unei casnicii:

Legea 192/2006 ART. 64

    (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la: Citeste mai departe>>

Infracțiuni ce pot fi mediate

Infractiunile pentru care Codul penal prevede ca se pun in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, si pentru care se poate face o mediere in vederea intelegerii si retragerii plangerii penale prealabile deja depuse, sau intelegerii si renuntarii la depunerea unei plangeri penale prealabile, sunt:

Lovirea sau alte violente (art. 193 C.P. * act de violenta cauzator de suferinte fizice, cu ingrijiri medicale 0-90 zile )
Vatamarea corporala din culpa (art. 196 C.P. – lovire sau alte violente sau vatamare corporala savarsite din culpa )
Amenintarea (art. 206 C.P. – amenintarea cu o actiune care provoaca stare de temere)
Hartuirea (art. 208 C.P. – urmarirea repetata a unei persoane, careia i se creeaza o stare de temere, sau abuzul de comunicare – apel telefonic, email etc. – care cereaza o temere destinatarului comunicarii)
Violul in forma simpla (art. 218, alin. 1 si 2 C.P. – act sexual fortat, sau tentativa acestuia, savarsit de un singur faptuitor, fara vatamari corporale, fara scopuri pornografice si asupra unei persoane care nu este ruda sau in ingrijirea faptuitorului; orice alt caz, considerat de lege ca forma agravanta, nu face obiectul medierii)
Agresiunea sexuala in forma simpla (art. 219, alin. 1 C.P. – similar violului in forma simpla, dar privind orice act de natura sexuala neprevazut de lege ca viol)
Hartuirea sexuala (art. 223 C.P. – pretinderea repetata de favoruri sexuale in cadrul unei relatii de munca sau similare, avand ca efect intimidarea sau umilirea victimei)
Violarea de domiciliu (art. 224 C.P * patrunderea fara drept in imobil, fara consimtamantul utilizatorului sau, sau refuzul de a parasi imobilul la cererea sa)
Violarea sediului profesional (art. 225 C.P. – similar cu violarea de domiciliu, in cazul in care imobilul este sediul unei persoane juridice sau sediul profesional al unei persoane fizice)
Violarea vietii private (art. 226 C.P. – inregistrarea fara drept a imaginilor si sunetelor unei persoane aflata intr-un spatiu care tine de ea, si/sau aducerea lor la cunostinta altor persoane, fara drept; fapta are unele exceptii si limitari stablite de lege in acelasi articol)
Divulgarea secretului profesional (art. 227 C.P. – divulgarea fara drept, cu efecte de prejudiciu, de informatii despre o persoana, despre care s-a luat cunostinta in virtutea profesiei sau functiei care obliga la confidentialitate)
Furtul (art. 228 C.P), Furtul calificat (art. 229 C.P.) si Furtul in scop de folosinta ( art. 230 C.P.) sau tentativa lor (art.232 C.P.), savarsite de un minor in paguba tutorelui sau de catre persoana gazduita sau cu care se locuieste, in paguba persoanei vatamate ( conform art. 231 alin. 1 C.P.; pentru descrierea pe scurt a infractiunilor, a se vedea si mai jos >>>)
Abuzul de incredere (art. 238 C.P. – insusirea/dispunerea/folosirea pe nedrept a unui bun mobil de catre cel caruia i-a fost incredintat, sau refuzul de a il restitui)
Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 C.P.- instrainarea/ascunderea/deterioarea/distrugerea de parti din patrimoniul propriu sau tentativa acestora, sau invocarea de acte/datorii fictive, sau tentativa acestora, in scopul fraudarii creditorilor, sau achizitia de bunuri/servicii in paguba creditorilor)
Bancruta simpla (art. 240 C.P. – intarzierea >6 luni a depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei)
Bancruta frauduloasa (art. 241 C.P. – falsuri/sustrageri/distrugeri in documentele contabile si financiare, in frauda creditorului, sau instrainarea unor active, in caz de insolventa a creditorului; se pedepseste si tentativa)
Gestiunea frauduloasa (art. 242 C.P. – pricinuirea, de catre persoana care are grija administrarii/conservarii, de pagube unei persoane cu ocazia administrarii/conservarii bunurilor)
Distrugerea in forma simpla si prima forma agravanta (art. 253, alin. 1 si 2 C.P. – distrugerea/degradare/aducerea in stare de neintrebuintare/impiedicarea luarii de conservare-salvare/inlaturarea masurilor de conservare-salvare a unui bun apartinand altuia; distrugerea unui inscris sub semnatura privata, producand o paguba; medierea nu este posibila pentru distrugeri de bunuri din patrimoniul cultural su pentru distrugeri prin incendiere/explozie, cu sau fara victime)
Tulburarea de posesie (art. 256 C.P. – ocuparea integrala sau partiala fara drept, prin violenta/amenintare/desfiintarea semnelor de hotar, a unui imobil – casa, apartament, teren etc. – aflat in posesia altuia)
Asistenta si reprezentarea neloiala ( art. 284 C.P. – intelegerea in scopul vatamarii sau vatamarea intereselor clientului/persoanei reprezentate de catre avocat/reprezentant prin intelegerea frauduloasa a acestuia cu o persoana cu interese contrare, in proceduri judiciare sau notariale)
Nerespectarea unei hotarari judecatoresti in litigii de munca, pensii si folosinta unui imobil (art. 287, alin. 1, lit. d,e,f,g – neexecutarea unei hotarari judecatoresti pentru reintegrarea in munca/plata salariilor, nerespectarea unei hotarari judecatoresti privind pensiile, impiedicarea folosirii unui imobil detinut in baza unei hotarari judecatoresti)
Violarea secretului corespondentei scrise (art. 302 alin. 1 C.P. – deschiderea/sustragerea/distrugerea/retinerea fara drept a corespondentei adresate altuia, si/sau divulgarea fara drept a continutului ei, cu unele exceptii prevazute de lege la art. 302, alin.5; corespondenta prin mijloace electronice sau convorbirile telefonice sau prin alte medii sunt incadrate in alte categorii, pentru care fapta de violare a secretului nu mai este mediabila )
Abandonul de familie (art. 378 C.P. – parasirea/alungarea/lasarea fara ajutor, neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere, neplata cu rea-credinta timp de 3 luni a pensiei de intretinere, neexcutarea cu rea-credinta a unor prestatii de intretinere)
Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului (art. 379 C.P. – retinerea copilului minor de catre un parinte, fara consimtamantul celuilalt parinte, sau impiedicarea repetata a legaturilor personale ale unui parinte cu minorul)
Impiedicarea exercitarii libertatii religioase (art. 381 C.P. – impiedicarea/tulburarea unui ritual religios legal, obligarea unei persoane sa participe la acte religioase sau fortarea unei persoane sa indeplineasca un act religios interzis de cultul caruia apartine)
Important: Art. 296 din Codul de Procedura Penala in vigoare de la 1 februarie 2014 stabileste ca termen de introducere a plangerii prealabile 3 lunide din ziua in care persoana vatamata (sau reprezentantul legal al unui minor vatamat) a aflat despre savarsirea faptei!

De asemenea, Codul penal prevede ca, in cazul inceperii cercetarii/urmaririi penale, si cateva infractiuni pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

In cazul acestora se poate face o mediere in vederea impacarii partilor:

Violenta in familie ( art. 199 C.P. – lovire sau alte violente [vezi art. 193 C.P.] sau vatamare corporala din culpa [vezi art. 196 C.P.] savarsita asupra unui membru de familie. Atentie: membru de familie este considerat de legea penala nu doar sotul/sotia sau rudele naturale sau prin adoptie, ci si persoanele cu care se convietuieste in relatii asemanatoare cu cele de sot-sotie sau parinte-copil)
Furtul (art. 228 C.P. – luarea unui bun mobil, inscris, energie aflat in/din posesia/detentia unei persoane, fara consimtamantul acesteia)
Furtul calificat (art. 229 alin.1 si alin. 2 lit. b, c C.P. – furt in timpul noptii/in transport in comun/mascat/prin efractie,escaladare sau cu chei, prin violare de domiciliu/sediu profesional sau avand asupra sa o arma, cu exceptia furtului de bunuri din patrimoniul cultural sau a furtului de combustibili, sau bunuri privind sisteme de irigatii, retele electrice, telecomunicatii, de transport sau de alertare in caz de urgenta – care sunt forme agravante)
Furtul in scop de folosinta (art. 230 C.P. – furt de vehicule in scopul folosirii pe nedrept, sau folosirea, cu consecinte pagubitoare, a unui terminal de comunicatii al altuia sau racordat fara drept la retea)
Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor (art. 243 C.P. – nepredarea autoritatilor/posesorului in termen de 10 zile a unui bun gasit/ajuns din eroare/fortuit in posesia faptuitorului, sau insusirea pe nedrept a unui bun ajuns din eroare/fortuit in posesia faptuitorului)
Inselaciunea (art. 244 C.P. – inducerea in eroare a unei persoane prin mijloacele mentionate de lege, in scopul obtinerii unui folos patrimonial injust sau priciniuind o paguba; se pedepseste si tentativa )
Inselaciunea privind asigurarile (art. 245 C.P. – inselaciune cu privire la obtinerea frauduloasa a unei asigurari pentru un bun asigurat sau a unei persoane asigurate; se pedepseste si tentativa)

Mai multe despre medierea penala gasiti pe http://anndrei.ro/ ,- mediator de penal

ACTE NECESARE DIVORT MODEL 2014

Divortul, ca orice alta actiune juridica, trebuie bazata pe acte si documente, pentru a sustine si dovedi cauza dumneavoastra. Pentru inceperea procedurii de divort va sunt necesare diferite acte, in functie de tipul de divort ce va avea loc. Astfel:

1. Pentru divortul prin acordul partilor – divortul prin mediere ( care este posibil cu sau fara copii minori rezultati din casatorie ),va sunt necesare urmatoarele acte:

• Cererea de divort (de obicei se depune in doua exemplare.
• Certificatul de casatorie, in original
• Copii CI/BI ale ambilor soti
• Taxa de timbru judiciar si timbru judiciar
• Copie certificat de nastere al copiilor minori, atunci cand este cazul
• Acte de proprietate ale bunurilor comune
• Lista cu bunurile comune
• Acordul de mediere

2. Pentru divortul fara copii din culpa exclusiva a sotului parat, va sunt necesare urmatoarele acte: CITESTE MAI DEPARTE>>

MODELE ACTE DIVORT 2014

In cazul in care nu va descurcati numai cu modelele de actiune de divort 2014 prezentate mai jos si considerati ca aveti nevoie de un profesionist in gestionarea eficienta a conflictelor nu ezitati sa sunati la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site.

 A. MODEL CERERE  DIVORT DIN CULPA art. 373, art. 379 lit. b

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnata …………. cu domiciliul în …….. str. ………. nr. …., ap. …, sector …, în contradictoriu cu………….. cu domiciliul în …….. str. ………. nr. …., ap. …, sector …,si cu PRIMARIA SECTORULUI … – AUTORITATEA TUTELARA, formulez prezenta:   CITESTE MAI DEPARTE>>

Mediere conflicte profesionisti 2014

Si in anul 2014, companiile sunt obligate sa se informeze cu privire la procedura de mediere, inainte de a se adresa instantei de judecata. Fara dovada prezentarii la o astfel de sedinta, judecatorul Citeste mai departe>>

Mediere conflicte profesionisti

Incepand din anul 2013, companiile sunt obligate sa se informeze cu privire la procedura de mediere, inainte de a se adresa instantei de judecata. Fara dovada prezentarii la o astfel de sedinta, judecatorul Citeste mai departe>>

Acte divort

Pentru ca dorim sa va protejam de toate aspectele neplacute pe care un divort le aduce in viata dumneavostra, am gandit, impreuna cu echipa noastra,  forma cea mai rapida, mai necostisitoare si mai putin traumatizanta pentru desfacerea casatoriei .

-Din punct de vedere administrativ, Citeste mai departe>>

Este astazi medierea obligatorie?

De la 1 august cererile de chemare in judecata, in majoritatea situatiilor, nu mai pot fi introduse la instanta daca nu exista dovada indeplinirii obligatiei de a participa la o sedinta de informare privind medierea. O astfel de cerere va fi respinsa de instanta ca inadmisibila. Sa se fi transformat medierea intr-o procedura prealabila obligatorie? Sau mai degraba entuziasmul public este nejustificat? Citeste mai departe>>