(1) In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Punerea in aplicare este imediata, incepand cu data de 1 octombrie 2011.
Jurisprudenta
„Tribunalul constata ca durata totala a zilelor pe care minorii ar urma sa le petreaca cu tatal lor nu este excesiva, asa cum pretinde mama-apelanta, nu le afecteaza programul obisnuit si nu le creeaza un sentiment de neapartenenta, respectiv, nu le afecteaza sentimentul de siguranta si stabilitate, in conditiile in care cei doi copii sunt egal atasati de ambii parinti. [...]Se impune insa, ca reclamanta sa respecte interesul major al copiilor si sa nu programeze astfel de deplasari cu scopul de a impiedica exercitarea relatiilor personale dintre tata si copii, iar in masura in care aceste deplasari se suprapun peste timpul alocat tatalui pentru a fi alaturi de minori, sa programeze aceste deplasari prin acord cu tatal copiilor si eventual, sa convina asupra unei compensari a timpului pe care si tatal doreste sa-l petreaca cu cei doi copii.[...] se impune ca mama, careia ii sunt incredintati copiii, sa nu stabileasca abuziv un program pentru acestia in perioada celor doua ore, fara consultarea si acordul tatalui, pentru a-i zadarnici relatiile personale, niciunuia dintre cei doi parinti, nefiindu-i permis sa foloseasca acest program ca pe un debuseu, respectiv, ca pe un prilej in care sa-i poata reprosa celuilalt, motivele care nu i-au convenit in perioada casniciei si care au condus la divort. [...]Ambii parinti trebuie sa inteleaga ca in cadrul relatiilor' personale pe care le au cu copiii lor minori, nu trebuie sa se comporte fata de acestia ca si cand ar exercita posesia asupra unor bunuri care le apartin neaparat in timpul alocat, interesul major al copilului fiind mai presus decat interesul parintelui.”
- Citat din decizia civila 432/27.04.2011 a Tribunalului Bucuresti
„Aprecierea modalitatii de vizitare a minorului de catre bunici si parintele caruia nu i s-a incredintat minorul se face prin fixarea unui program in limite suficiente si rezonabile. [...] Stabilirea unui program restrictiv de vizitare pe considerentul ca parintele sau bunicii au domiciliul in alta tara reprezinta o aplicare gresita a dispozitiilor legale in materie, cata vreme se dovedeste ca este in interesul superior al copilului sa fie pastrate aceste legaturi.”
- C.A. Alba Iulia, Sectia pentru Minori si Familie, decizia civila nr.2 din 17 ianuarie 2006, in Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Alba Iulia pe trimestrul I 2006, p.76
„Dispozitiile Codului Familiei si legislatia speciala in domeniul promovarii drepturilor copilului urmaresc exclusiv interesul superior al acestuia. Daca minorul a fost incredintat mamei, refuzul tatalui de a-si da acordul ca minorul sa locuiasca cu mama sa in strainatate este nejustificat si se situeaza in sfera abuzului.[...] Practic, in acest mod o impiedica pe mama sa-si indeplineasca obligatiile stabilite pe cale judecatoreasca. Expatrierea definitiva nu face imposibila mentinerea legaturilor copilului cu tatal sau. ”
